Blogul unui nebun

Incep prin a mă pierde în aburul de vise
ce mi-i te-ntruchipează,zâmbind,un colț de soare..
Ești îmbracată-n raze..și,străveziu conturul
de rotunjimi ascunse, apare..și dispare.
Cuprind cu mâna valul ce te-a-mbrăcat..ușoară
Plutești pe brațul tandru,zâmbești..mă înfioară
Privirea ta,și buza ce-mi muști puțin tresare
de gustul buzei tale..plăcere dulce-amară.
Sărut și eu la rându-mi tot ce găsesc în cale:
ochii mari,cu gene,obraz de piersici coapte.
Și gâtul lung ca o tulpină de lalea
spre sâni să se coboare..tresar ca și mirate,
plăcut surprinse parcă de ce găsesc..plăcere,
foc aprig,răbufnire de patimă-necată
de-atât amar de vreme parcă-ncuiată-n tine
și..strângerea în brațe devine ferecată,
îmi contopesc ființa cu catifeaua blândă
a pielii tale arse de soare,pârjolită
de dragostea din tine ce nu mai ține pasul
cu timpul..evadează spre mine..răzvratită.
ne înecam în șoapte,sărutările,parcă
nu mai găsesc tărâmuri ce nu pot să cuprindă
caută spre adâncuri,spre locuri dulci ascunse
să guste tot in cale..tot ce găsesc alintă,
și-ncep să trezească acel fior ce doarme..
cu gemele plăcerea se-nalță,răbufnește,
pătrunde-n trup odată cu feeria care,
prin tresăriri și zbucium la nesfârșire crește
..se-ntorc din nou clepsidre(a câta oară,oare?)
în aer doar iubirea domnește..în tăcere,
câte-un sărut mai cade,ușor,ca dup-o luptă
cu tunuri de iubire..cu bombe de plăcere.
Parfumul ce-ți miros pe pielea cufundată-n bine
Mă trezește brusc.Mi-e foarte dor de tine..

(Iulie 2007, Cerere de logodnă la 2000 km distanță)