Blogul unui nebun

Stau într-o cameră obscură, în întuneric, cu ochii obosiţi şi încerc să fac ceva ce trebuia acum cu multe zile în urmă. Sunt în pană de idei şi îmi caut momentul de inspiraţie, dar de ceva timp nu izbutesc să îl mai găsesc. Sunt prea obosit. Ideile îmi pier cu fiecare ceas şi nu pot face nimic să schimb acest lucru. Lucrez în deşert de vreo 2 luni fără să iasă din mâinile mele aceleaşi rezultate ce au ieşit odinioară. Mă simt lipsit de esenţă, dar probabil pe tine, cititorule, nu te interesează.

Bine aţi venit pe weblogul meu! Pentru cine mă cunoaşteţi, fac ceea ce trebuia să fac acum mult timp în urmă, dar din lipsă de timp am tot amânat.

Pentru cei ce nu mă cunoaşteţi, nici nu trebuie. Mă bucur totuşi că aveţi atât de mult timp la dispoziţie încât să îl irosiţi pe weblogul meu.

Pentru cei care nu mă cunoaşteţi şi nici nu vreţi să mă cunoaşteţi, apreciez, dar din păcate v-aţi pierdut 2 minute din viaţă şi pe lângă toate mi-aţi crescut şi numărul de vizitatori.

Într-o societate în continuă modernizare, în care spiritul post-ceauşist se dispersează în tendinţele nonconformiste ale democraţiei, articolul 30 din tratatul drepturilor omului îşi face simţită tot mai mult existenţa. Am ajuns cu bine anul 2008 cu peste 40.000 de bloguri în toată România (faţă de doar 12-14.000 în 2006). Atât de multă importanţă li s-a dat blogurilor în ultimul timp încât am putea considera blogurile a 5-a putere în stat.

Dar, până la urmă, ce reprezintă un blog? Fiecare înţelege ce vrea. Pentru mine, un blog reprezintă suma tuturor lucrurilor pe care le am de spus. Şi totuşi, ne aflăm în pragul unei revoluţii. Avem toate informaţiile în faţă, la un click distanţă, avem libertatea de a ne exprima şi cel mai important … avem posibilitatea de a ne face ascultaţi. E inevitabilă apariţia unor bloguri ce vor schimba umanitatea, aşa cum o ştim noi. Pare confuz şi oarecum incredibil, dar aceasta reprezintă tabla de şah a viitorului, în care piesele suntem noi, într-o luptă continuă cu noi înşine, către… viitor.

Gata cu pălăvrăgeala. Nu vă oblig, nici măcar nu vă invit să răsfoiţi blogul meu. Acest lucru rămâne la latitudinea voastră. Dacă vă va fi de folos cu ceva, cu cea mai mare onoare voi fi încântat să-l îmbogăţesc cu noi informaţii. În caz contrar, întotdeauna exista atotputernicul Google, cu care puteţi oricând călători pe cele mai înalte culmi ale Internetului, către website-ul atât de mult căutat.

Toate cele bune

Salieri